Cum să nu proiectezi clădiri care nu se integrează în peisajele istorice urbane?

„Pe lângă alterarea contextului urban, intervențiile date aduc și probleme urbanistice la nivel de oraș, cum ar fi: lipsa locurilor de parcare, lipsa spațiilor verzi necesare conform normelor, incapacitatea spațiului de a răspunde nevoilor populației etc.”

Și astfel de exemple avem în tot centrul istoric. Le puteți vedea și aici.

Cea mai brutală intervenție de până acum s-a făcut în „partea de jos” a centrului istoric (teritoriul urban pre-imperial):

Autor foto: Andrei Vatamaniuc, strada Bogdan Petriceicu Hașdeu
Foto: Anastasia Taburceanu

Am zis de nenumărate ori că zonele urbane istorice sunt împânzite de blocuri noi care nu corespund în niciun fel cu acestea. Această practică a început în perioada sovietică și spre deosebire de astăzi când blocurile nu se construiesc după niciun principiu, atunci se urmărea „crearea unui oraș nou sovietic” și eliminarea a tot ce înseamnă identitate națională. Astăzi blocurile apar în nucleul istoric după un singur principiu — profitul marilor dezvoltatori imobiliari. Mulți ar spune că nu-i mare treabă și că e mai bine așa decât acele „cocioabe” din centrul istoric. DOAR CĂ. Cum spuneam și aici (sau mai sus când am scris despre peisaje istorice urbane) nucleul istoric nu înseamnă câteva clădiri, ci un ansamblu care are caracteristicile sale. De asta nu orice poate fi construit aici.

Intervențiile care au fost făcute de-a lungul anilor vine cu multe consecințe negative pentru oraș. Câteva exemple:

  1. Pierderea unui număr considerabil din patrimoniul construit;
  2. Aglomerarea zonei;
  3. Pierderea identității locale;
  4. Schimbarea imaginii urbane;
  5. Utilizarea spațiului urban pentru parcări (blocurile noi construite nu pot asigura numărul de parcări necesar pentru locatarii săi și în acest astfel trotuarele sunt utilizate ca și locuri de parcări)
  6. Lipsa spațiilor verzi;
  7. Congestionarea traficului;
str. 31 august, mai, 2020

De multe ori când vorbim despre blocurile noi în nucleul istoric aud replica: cui trebuie cocioabele alea?

Nu toate clădirile din centrul istoric au valoare arhitecturală-artistică și datorită neglijenței au ajuns în halul în care sunt astăzi. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să construim blocuri de 10 etaje în locul lor.

Clădirile noi care apar aici trebuie să corespundă unor standarde și nu pot fi construite în afara contextului urban existent.

Iată câteva exemple de noi construcții integrate în contextul urban istoric:

Orașul Mechelen (Belgia). Construcția a patru clădiri în Grote Markt. Mai multe aici https://divisare.com/projects/413856-dmva-sergio-pirrone-house-of-lorraine?fbclid=IwAR1K23h1gREJqphvOcXLMWe2CK-7eg2j1MJAy156PU6tQKJefT7sLWR5EMA
Orașul Anklam (Germania) . Construcția unei clădiri în centrul istoric cu trei fațade diferite. Construcția este construită ținând cont de contextul urban dar și de identitatea orașului (se folosește cărămidă, atât de tipică pentru contextul urbanistic al orașului). Mai multe aici —  http://www.tchobanvoss.de/projekt.php?id=488&lang=EN
Restauarea monumentului de arhitectură de pe strada Alexei Șciusev 47 și construcția unui nou imobil care se încadrează în contextul istoric existent și sunt folosite aceleași tipuri de materiale (cărămidă). Birou de arhitectură: „BALMARIN PROIECT”

Soluțiile pentru construcțiile noi din zonele protejate existente pot fi diverse. În cazul nostru, unde nucleul istoric este și centrul administrativ al orașului. Tot ceea ce apare nou aici, va influența (pozitiv sau negativ) nu doar aspectul estetic al orașului ci și funcționalitatea acestuia.

Cum scriam anterior UNESCO a publicat în 2011 recomandările privind „peisajele istorice urbane” (pe care le puteți găsi AICI).

Urbanizarea furnizează oportunităţi economice, sociale şi culturale, care pot spori calitatea vieţii şi caracterul tradiţional al zonelor urbane. Pe de altă parte, schimbările privind densitatea şi creşterea urbană, care nu sunt ţinute sub control, pot submina sentimentul de apartenenţă la un spaţiu, integritatea dezvoltării urbane, precum şi identitatea comunităţilor. Unele zone istorice urbane îşi pierd funcţionalitatea, rolul tradiţional şi comunităţile. Politica în domeniul peisajului istoric urban poate ajuta la administrarea şi diminuarea unor astfel de consecinţe.

Conservarea peisajului urban trebuie să se integreze în politicile şi practicile generale de sistematizare şi în cele referitoare la contextul urban extins. Acestea trebuie să asigure mecanisme echilibrate de conservare şi durabilitate, pe termen scurt şi lung. O atenţie deosebită trebuie acordată armonizării dintre integrarea peisajului istoric urban şi lucrările contemporane.

Cu alte cuvinte, când vorbim despre dezvoltare urbană nu putem să nu luăm în considerare și peisajele urbane istorice. Asta în cazul în care vorbim despre dezvoltare urbană DURABILĂ. Ceea ce s-a făcut până acum, s-a ignorat în totatlitate acest aspect, iar dovadă este lipsa REGLEMENTĂRII nucleului istoric în documentațiile de urbanism.

De aceea, s-a construit fără a ține cont de contextul istoric existent. Iar consecințele le vedem și le simțim zi de zi mergând pe străzile centrului Chișinăului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s