Ultima vreme observăm cum tot mai multe clădiri istorice revin în circuitul social și economic al orașului. Atât proprietarii cât și cei care își dezvoltă afaceri în monumente de arhitectură fac restaurări, reconstrucții, reparație, reabilitare etc. Ceea ce bucură foarte mult. Poate chiar mai mult decât ar restaura statul un monument de arhitectură care de regulă va găzdui un muzeu sau o instituție culturală.

Chiar dacă este o tendință mult așteptată puține dintre lucrările efectuate corespund normelor de restaurare a unui bun istoric.

Încă n-am văzut niciun proiect de acest gen fără să fie criticat. „Nu s-a făcut restaurare, nu s-au utilizat materiale corespunzătoare, nu-s culorile care trebuiesc etc. etc.”.

Și de multe ori critica-i argumentată. Se fac tot felul de intervenții care n-au nicio treabă cu restaurarea. Totuși, nu putem învinui proprietarii, pentru că:

REGULI NU SUNT!

După ce criterii și regulamente se conduc arhitecții atunci când vor să restaureze un obiect? De unde restaurări făcute ca la carte dacă: 1) avem puțini specialiști în acest domeniu (nu toți arhitecții sunt și specialiști în domeniul restaurării monumentelor) și 2) nu sunt adoptate niște reguli clare de restaurare?

Nici la nivel național, nici la la nivel local nu avem niciun act sau regulament în care să fie indicate regulile conform cărora pot fi realizate lucrări de restaurare. Reguli cum ar fi: culorile care pot fi utilizate, materiale, ce facem cu tâmplăria, ce fel de lucrări se fac la decorații etc. etc. Toate astea nu sunt nicăieri.

Vom spune că există Legea Ocrotirii Monumentelor, doar că aceasta include un singur articol ce prevede „menținerea integrității monumentului” (art. 13).

Cum se menține această integritate nu scrie absolut nicăieri, în niciun act reglementator.

Ceea ce trebuie să facă autoritatea publică (atât centrală cât și mai ales locală) este să să adopte un set de reguli obligatorii atunci când vine vorba de lucrări de restaurare. Mai ales că deja avem un ghid elaborat care prevede astfel de reguli.

Colegii de la UrbanLab Chișinău au elaborat recent un ghid care prevede o serie de recomandări pentru restaurarea monumentelor de arhitectură. Ghidul este public și poate fi consultat.

Orașele din România au o practică similară:

Timișoara:

Oradea:

Turda:

Ghidurile sunt îndrumare la niște Regulamente deja existente. Toate aceste reguli trebuie să se regăsească într-un act normativ, care sper că va fi adoptat cât mai curând posibil.

Fără reguli și fără ajutor financiar.

Dincolo de reguli și ghiduri, în practicile din alte țări proprietarii de monumente pot accesa fonduri, atât naționale cât și internaționale pentru lucrările de restaurare. În articolul următor voi scrie despre aceste fonduri și despre sursele de finanțare care pot fi accesate de cei din Republica Moldova pentru patrimoniul construit.

Protejarea patrimoniului cultural – o obligație comună!

Noi nu putem avea așteptări prea mari de la proprietari dacă nu le oferim nici reguli, nici susținere. Protejarea patrimoniul cultural este totuși o obligație comună – (Articolul 59 din Constituția Republicii Moldova Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean), iar statul este cel care ghidează și veghează continuitatea acestuia.

Autoare: Anetta D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s