Între niște giganți, pe strada Petru Movilă, stă destoinic și modest un imobil istoric.

Pe strada Petru Movilă, printe niște giganți stă solitar o clădire mai veche. Când treci pe lângă ea e musai să simți miros de istorie și de cărți. E o blibliotecă. Bibliotecă pentru copii. 

_MG_7675

La prima vedere n-ar avea nimic special, atâta doar că deja nu se mai integrează în acel peisaj „modern” urban.  E un monument de arhitectuă care printr-o minune a supravețuit intervențiilor brutale din Centrul Istorirc. În curtea acestuia avem și rămășițele unei fațade. Are câteva elemente frumoase – eu le zic un fel de ornamente din ceramică, dar nu bag mâna-n foc pentru corectitudine.

Mai departe.

Nu mulți dintre noi au pășit pragul acestei clădiri dar vă îndemn să o faceți pentru că ce veți găsi mai departe nu veți vedea în orice imobil istoric. Printre rafturile cu cărți și fisuri veți da de niște sobe din secolul XIX. Da, da din sec XIX. Rococo – stilul ăla cu multe ondulații frumoase. De astea, vă dați seama că au rămas și mai puține. Una din doamnele din cadrul bilbiotecii mi-a zis că au fost mai multe sobe doar că ele au fost demolate. Acest lucru explică o altă teorie peste care am dat căutând mai multe informații despre clădire. Și anume că aici a fost Moara lui Cohan. 

132005

Prima moară cu aburi din Chișinău – a început aici. Ce avem astăzi e de fapt o mică parte a unui complex de clădiri. Tovii Cohan a fost cel care la 20 de ani a înființat moara (în 1883). Până în 1915 acesta și-a ridicat trei clădiri pe strada Moghilevskaia. Clădirea din istorioara noastră este procurată de negustor în 1903. Una din ele, care avea cinci nivele era moara de gâu iar în alta, cu două nivele găsim fabrica de paste. Se zice că în perioada sărbătorilor Pascale femeile procurau doar făină în saci pe care scria „Moara Cohan”. 

Curios este faptul că un pic mai „la vale”, pe strada Ștefan cel Mare cu nr. 141 avem un monument de arhitectură care i-a aparținut la fel lui Tovii Cohan. Cel mai probabil că și acesta făcea parte din complexul Morii lui Cohan.

Timpul a trecut. Morile au dispărut. Tot ce mai avem astăzi e biblioteca noastră (și imobilul de pe strada Ștefan cel Mare) – care nu-i nici pe departe în cea mai bună condiție. Totuși, putem încă admira frumusețile de sobe care au supraviețuit timpului. Sobele în stilul rococo (neorococo) au fost foarte populare la sfârșitul secolului XIX începutul secolului XX în multe din orașele Imperiului Țarist (găsim și astfel de sobe în orașul Odessa). În Chișinău au mai rămas câteva, despre care vom scrie într-un alt articol.

IMG_7693

Despre starea deplorabilă a clădirilor istorice nu-i nevoie să mai scriu.

Vă las să vedeți fotografiile din sălile bibliotecii…

IMG_7692-2IMG_7704IMG_7698-2IMG_7691IMG_2844IMG_7697-2

Celălat imobil este înconjurat de niște giganți apăruți în ultimii ani. Cu timpul vor dispărea probabil și clădirile istorice….Ce să faci cu niște „chestii” care n-au nimic în comun cu tot ce le înconjoară? 

Foto, text: Anetta D

Info: oldchisinau.com, monument.sit.md

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s