Carevasăzică, Cultura….

Noi încă n-am învățat să valorificăm patrimoniul cultural construit (avem vreo câteva exemple bune).  În afară de a le transforma în muzee nu prea știm cum să ne folosim de imobile istorice și cum să le integrăm în viețile noastre. Nu știu de ce: pentru că e costisitor, pentru că nu e prioritate, pentru că poate nu e modern,  din multe considerente… (pentru că nu ne pasă, pentru că n-avem cultură, pentru că „cui îi treb’ râschitura asta?).

Recent am aflat de Artcor. Un proiect tare fain în domeniul industriilor creative (dacă nu greșesc este primul în Moldova din acest domeniu). Cu timpul sunt sigură că va deveni ceva grandios. Îi puteți găsi pe Facebook și Instagram.

M-am entuziasmat să văd noua clădire din curtea AMTAP doar că entuiasmul n-a ținut mult pentru că în spatele acesteia se află Conacul Cheșco. Da, Conacul în care se zvonește că ar fi trăit Principesa Natalia a Serbiei (nu știu cât de veridică este această informație, cu siguranță că acest conac a aprținut Familiei Cazimir-Cheșco și că Natalia venea aici în vizită). Vechiul monument de arhitectură e într-o stare deplorabilă și se află exact în spatele noii clădiri. N-am să zic prea multe. Pozele vorbesc de la sine.

6A06F6E7-B392-4854-90E1-B2C4574F63217ABB1CA9-9967-468C-B4E9-CBF99B5DEC7EProcessed with VSCO with av8 presetProcessed with VSCO with av4 preset

Cum se întâmplă asta? De ce clădiri istorice nu sunt luate în considerare când e vorba de proiectele culturale și artistice?

Probabil este injustă această imixtiune a mea a Artcor – ului cu Monumentul nostru de arhitectură (sorry, dacă ceva, mie-mi place tare mult, doar că patrimoniul cultural construit mi-e mai important :)).

Haideți să vă povestesc o istorie despre cum patrimoniul cultural construit reprezintă un atu pentru cultură, artă și business.

Titanii și conacul

Istoria aceasta are loc la București. Prin 2003 când titanii (azi deja titani) de la Cărturești erau la început de drum și bani nu prea aveau, au luat în arendă un conac. Conacul de pe strada Pictor Arthur Verona 13 din 1883 care a aparținut premierului Dimitrie Sturdza. Conacul nu era nici de departe în cea mai bună stare iar proprietarii nu au avut nici ei bani să îl restaureze.

Totuși cel mai probabil că noii „chiriași” aveau planuri mărețe cu imobilul istoric și desigur că din lipsa mijloacelor bănești au decis să îl restaureze treptat. A funcționat. Între timp businessul lor a mai dat roade și s-au mai ales cu o clădire lângă cea pe care o închiriau. Au restaurat-o și pe ea treptat.  A mai urmat și grădina din spatele conacului care azi e o terasă tare frumoasă (Grădina Verona). Astăzi este una din cele mai mari librării și cele mai de succes pe care le are Cărtureștiul (în poză nu pare atât de mare, dar are doua nivele plus un subsol. Multe din elementele de arhitectură din interior au fost fost restaurate.)

11402942_10204483097305828_4551376565376505755_n

Mă gândesc, la ce bun unei librării la început de cale tot acest tam-tam și bani pentru un imobil? Cui trebuiește această clădire imensă care necesită atâtea resurse pentru restaurare și întreținere? Cum să faci dintr-o clădire veche ceva atractiv pentru consumatorii de cultură? Asta deoarece „Cărtureștiul” n-a fost de la bun început doar o librărie care vinde cărți în niște locuri reci, fără personalitate. Locația n-a fost întâmplătoare.

„Locaţia este unul dintre principalele elemente de identitate ale brandului. Nu a fost o întâmplare că am ales această casă. Locaţia ne oferă posibilitatea deschiderii către public. Prin acest proiect am vrut să demonstrăm că se poate face business într-un mod responsabil folosind ceea ce ai (casa veche), fără să terfeleşti, fără să calci în picioare. Când am făcut planul de business am ţinut cont de două direcţii. Nu doar de profit, ci şi de plus valoarea pe care o aducem pe piaţă prin această afacere. Ne-am dorit să fim un furnizor de servicii culturale integrate, să-l aducem pe client mai aproape de noi, de cărţi. Asta presupunea un spaţiu deschis pentru el, prietenos, în care să se desfăşoare diverse evenimente, unde să se poată exprima.” (Valentin Sălăgeanu, asistent marketing Cărtureşti.) (Articol hotnews.roCărturești: librărie în casa lui Dimitrie Sturdza)

ACE542BD-0DEA-4E0C-B00F-500033E66745

Eu nu prea știu ce strategie de marketing genială a avut din start rețeaua de librării dar a mers. Mai târziu au avut și o altă istorie de succes cu un alt conac impresionant pe care l-au transformat într-o operă de artă. Cele două sunt unele din cele mai populare librării ale Cărtureștiului. Acestea găzduiesc multe evenimente culturale așa cum sunt lansările de carte, atelierele, expozițiile și altele. Eu nu știu dacă ați vizitat vreodată una din cele două. Eu merg des la Verona (librăria :)) și nu neapărat pentru a cumpăra tot timpul cărți. Pentru atmosfera de poveste de acolo, pentru elementele arhitecturale din interior – pentru acel mix dintre cultura contemporană și istorie. Locația aia atrage ca un magnet vizitatorii. Și ca mine-s mulți. Au ochit tare bine.

Acum, ce-i cu pledoaria asta cu Cărtureștiul? Este simplu – e un exemplu tare bun de cum trecutul poate fi valorificat și introdus în viața cotidiană. Cea artistică, contemporană, culturală – cum vreți voi. Mai mult decât atât, acesta e un exemplu bun de cum locația îi dă un plus de atractivitate librăriei.

Dar asta-i în România.

Cum facem noi?

Construim imobile noi după asta ne plângem că nu găsim bani pentru restaurări. Așa și trăim.

Dacă ne întoarcem la conacul nostru Cheșco – ar putea fi o locație extraordinară pentru ceva artistic și cultural. Acuma nu zic că poate Centrul Industriilor Creative putea să-și găsească loc și în conac, pentru că sunt chestii tehnice pe care nu le cunosc – TOTUȘI – mi se pare NEDREPT CĂ AM ALES SĂ CONSTRUIM CEVA NOU ÎN LOC SĂ NE GÂNDIM CUM SĂ VALORIFICĂM CE AVEM! Mi-e mai trist să știu că în jurul Artcorului sunt ARTIȘTII, oamenii din cultură care nu și-au pus problema astfel. Dacă și cei din domeniul nostru nu-și pun problema valorificării eficiente a patrimoniului cultural atunci de ce ceilalți ar trebui să o facă?

Totuși, sper tare mult că vechiul nostru conac nu va fi lăsat de izbeliște și că va găzdui vreo inițiativă culturală mai devreme sau mai târziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s