Prin luna mai 2018, se demola o clădire la intersecția străzilor Columna și Mihai Eminescu. Era un imobil cu arhitectură deosebită, construit cel mai probabil în perioada sovietică.

Chiar dacă pe mulți dintre noi i-a șocat această demolare (mulți, evident crezând că ar fi avut statut de arhitectură) autorizația a fost emisă de primărie în data de 04.05.2018, chiar dacă la acel moment nu obținuse aviz pozitiv de la CNMI pentru demolare și ulterior construcția unui imobil (este necesar de menționat aici că conform legii 163 din 09.07.2010, avizul pozitiv al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, în cazul monumentelor de istorie, artă şi arhitectură sau al obiectelor situate în zone construite înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, sunt documente obligatorii pentru obținerea autorizației de desființare!
Ulterior,  Consiliul Național al Monumentelor a dat aviz pozitiv (din 20 septembrie 2018) prin care aprobă cosntrucția unui bloc rezidențial locativ cu câteva nivele (de compania INAMSTRO).

_MG_7636_MG_7635

Nu știm cât de legal este să construiești un bloc rezidențial în această zonă (SIC!). Deja e o practică banală să construim imobile care nu corespund cu înălțimea permisivă din centrul istoric, dar cu siguranță că demolarea clădirii vechi a fost legală dat fiind faptul că nu avea statut de monument.

Statutul de „monument de arhitectură”

Ca simplă locuitoare a capitalei pasionată de arhitectura veche mă întrebam de multe ori din ce cauză unele clădiri nu sunt clasate drept monumente de arhitectură (de exemplu clădirea Muzeului Național de Istorie nu are statut de monument) și nu figurează în Registrul Monumentelor Republicii Moldova (creat în 1993). Deși nu sunt cel mai mare admirator al clădirilor din perioada sovietică, sunt sigură că după anumite criterii o parte din ele își merită pe deplin acest statut.

Conform Legii Ocrotirii monumentelor din 1993, monumentele de arhitectură pot fi de însemnătate națională sau locală, respectiv dispunem de două registre – cel de categorie națională și cel de categorie locală (din 20.07.2018 există și un Registru al Monumentelor de for public).

În legea din 1993 nu sunt clar definite criteriile prin care un imobil ar putea fi clasat ca și monument de categorie națională (probabil că există un regulament care le stabilește criteriile respective, dar nu l-am găsit). Sunt câteva puncte care indică instituțiile care sunt responsabile de procesul de obținere a statutului de monument și includerea în Registrul Național (Parlamentul Republicii Moldova aprobă modificările din Registrul Național la propunerea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării).  În cazul patrimoniului local există un Regulament privind criteriile de evaluare a patrimoniului cultural construit de categorie locală adoptat prin Decizia CMC nr.10/9 din 04.12.2014)

Deci, imobilul nostru din poze (în cazul în care ar mai fi existat) ar fi putut fi propus să fie inclus în registrul local dacă prezenta interes public local sau dacă prezenta cel puțin unul din următoarele criterii:

  1. vechimea obiectivului; vechimea bunului construit să nu fie mai mică de 50 de ani de la data construirii acestuia, atestată documentar;
  2. valoare arhitecturală, artistică, ambientală şi urbanistică – determină semnificaţia bunurilor construite examinate din punct de vedere stilistic, estetic, cultural-artistic;
  3. să fie caracterizat prin raritate şi unicitate – unicitatea imobilului, componentelor sau ansamblului; raritate ori reprezentanţă tipică pentru o epocă istorică sau pentru un autor;
  4. să aibă valoare memorial-istorică – un eveniment  istoric de rezonanţă locală sau legătura cu personalităţi remarcabile.

„Evaluarea patrimoniului imobil de categorie locală se efectuează la propunerea:

  • proprietarului, titularului cu drept de administrare;
  • administraţiei publice locale;
  • Ministerului Culturii al Republicii Moldova;
  • Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor;
  • Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare colectează şi sistematizează propunerile. Evaluarea obiectelor propuse poate fi realizată odată cu înaintarea propunerilor ori în mod prestabilit de o echipă/întreprindere specializată. Lista obiectelor selectate se înaintează către Consiliul municipal Chişinău pentru a fi înscrise în Registrul monumentelor istorice de categorie locală din municipiul Chişinău (în continuare Registru). ”

Registrul monumentelor de importanță locală a fost creat în 1995 și nu a suferit careva schimbări în vederea introducerii unor alte obiective. Cât privește Registrul Național – au fost câteva decizii și legi ale Parlamentului prin care s-au exclus câteva obiective (cum ar fi câteva plăci comemorative, pictura murală din holul Circului și basorelieful de pe fațada acestuia), unele din ele s-au introdus în noul Registru al Monumentelor de For Public. Observăm că de la adoptarea registrelor nu a fost inclus niciun alt obiectiv în liste adiționale deși acest lucru poate fi făcut o dată la trei ani. Mai mult decât atât au fost demolate circa 70 de imobile atât cu valoare națională cât și locală.

Unul din motivele situației deplorabile în care se află patrimoniul nostru imobil ar fi legislația neclară și ambiguă privind monumentele istorice.  Există un proiect de lege (ultima versiune e cea din 2018) elaborat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării mai complet și mai eficient decât legea din 1993, acoperind mai multe lacune în ceea ce privește protecția monumentelor istorice. În lege se stipulează modul de clasare și obținerea statutului de monument de arhitectură. Proiectul de lege n-a fost aprobat încă.

3FC57111-4655-4CA7-8F9F-70614B4DE613-2
Strada Tricolorului cu nr. 42

Veșnica întrebare – cine are nevoie de clădiri istorice? Patrimoniul ca resursă (economică, culturală etc.) pentru dezvoltare durabilă. 

Poate patrimoniul nu e atât de important pe cât aș fi crezut eu. Nu e indispensabil. Totuși, e mai ușor să-ți utilizezi resursele pe care le ai deja decât să inventezi bicicleta. Ipotetic vorbind. De fapt știm cu toții că marile clădiri apărute în utlima vreme prin tot centrul istoric nu fac parte din „vreun plan secret de dezvoltare urbană a orașului” dar din dorința simplă de a face bani cu duiumul și cât mai repede. Patrimoniul este și o resursă importantă de care dispunem (încă) pentru dezvoltare durabilă. Poate răspunde nevoilor culturale ale societății în cazul în care nu ne vom opri doar la conservarea acestuia.

Patrimoniul cultural ar trebui să fie în echilibru cu tot ce se întâmplă într-un oraș. Probabil că un drum bun sau transportul public sunt mai prioritare față de monumentele istorice într-un oraș dar, cultura nu așteaptă. Pentru o societate prosperă (da, sună a clișeu) cultura trebuie să se dezvolte în paralel cu celelalte domenii. Ar fi mare păcat să nu punem în valoare puținul istoric pe care îl avem (într-un mod corect și inovator) și să nu-l facem parte din viețile noastre de zi cu zi. Poate o cafenea (precum Propaganda sau C51), un centru cultural, un birou, un hub, o librărie, un magazin sau orice altceva – patrimoniul va supraviețui dacă va fi protejat și pus în valoare.

13700961_10206652267893737_5806971131300327449_o
Cafeneaua „Propaganda”, monument istoric de la sfârșitul secolului XIX

Surse și legi:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s