După o lungă absență revin cu ușile vechi din orașul nostru.
De data asta ne plimbăm pe strada Toma Ciorbă. Când am făcut pozele pe această străduță liniștită era toamnă târzie. Cred că am zis și mai înainte că străzile mici din Centrul Istoric devin altfel pe timp de toamnă sau primăvară….
În trecut a avut câteva denumiri. În perioada 1812-1918 (precum și în anii 1940-1941, 1944 – 1965)a avut numele de Gospitalina care vine de la faptul că aici se afla Spitalul Gubernial de Zemstvă( fondat în 1817). Ulterior poartă denumirile Dimitrie Cantemir și Ion Cristi iar în 1965 strada este numită în cinstea medicului Toma Ciorbă.
La începutul străzii avem două monumente de arhitectură similare: Toma Ciorbă cu nr.5 și cu nr. 7. construite în 1912.
Urmează alte două monumente de arhitectură construite după acelaşi proiect la începutul secolului al XX-lea. Str. Toma Ciorbă 14 și 16. Ușile la fel ca și clădirile sunt aproape identice. Ambele sunt precedate de două semicoloane dorice.
Un pic mai ”la vale„ avem un minunat monument de arhitectură construit cel mai probabil la începutul secolului XX (1909) – Toma Ciorbă nr. 26
Ușa abundă în elemente de arhitectură așa cum sunt scoicile, rozetele, fleuroni, ove, ghirlande și multe, multe altele.
Dincolo de intersecția cu strada Ștefan cel Mare de-a lungul străzii Toma Ciorbă se află Complexul de clădiri ale spitalului urban (Ștefan cel Mare 190).
Pe monument.sit.md avem următoarea descriere ”Complexul spitalului municipal a fost fondat în 1817, an când a fost elaborată prima sistematizare urbană a oraşului Chişinău. Intrarea principală a fost organizată dinspre strada Toma Ciorbă, mai jos de care, se afla blocul de spitalizare. Primele construcţii ale spitalului au fost într-un singur etaj, cu un acoperiş în două ape, cu câte o fereastră de aerisire. Complexul era alcătuit din pavilioane pentru bolnavi, amplasate perimetral străzilor Ştefan cel Mare, Toma Ciorbă şi Alexandru Lăpuşneanu, şi de locuinţe ale personalului medical, construite perimetral străzii Mitropolit Dosoftei. Arhitectura clădirilor vechi este simplă, austeră, cu influenţe superficiale de neoclasicism, făcându-şi apariţia frontoanele triunghiulare şi cornişele…”
Ușa desigur că era în spiritul vechi al clădirii, prăfuită și plină de pânză de păianjen. Cel mai probabil că aceasta a fost intrarea principală a spitalului în perioada secolelor XIX și XX.
Mai avem una la fel de veche și nefolosită…
Cu aceste două uși se termină ”plimbarea noastră” dat fiind faptul că nu mai avem monumente de arhitectură pe această micuță și deosebită stradă, strada Toma Ciorbă.
2 gânduri despre „Ușile vechi de pe străzile mele: Toma Ciorbă.”